Cum poți gestiona eficient stările de furie ale unui pacient

Nu e ușor să îngrijești o persoană dragă care se înfurie, dar Susanne White a găsit modalități să rămână calmă, recurgând la șase strategii esențiale

Am crescut având o mamă cu accese de furie. Se enerva imediat și o putea ține așa zile în șir. Am învățat să-mi păstrez calmul, să țin capul în pământ și "să merg mai departe", cum spunea tata.

Și astfel m-am ales cu două lucruri pe care le-am păstrat și la maturitate:

1) Îmi înăbuș furia și apoi explodez când se strânge prea multă.

2) Fug de câte ori se enervează altcineva, pentru că furia îmi declanșează sentimente vechi, înspăimântătoare.Aceste două trăsături nu m-au ajutat niciodată. Însă când mama a fost diagnosticată cu demență și am venit să am grijă de ea, au devenit probleme reale.

Furia și comportamentul agresiv sunt posibile efecte secundare ale demenței și ale bolii Alzheimer. Pot avea multe cauze, inclusiv un disconfort fizic, suprastimularea (care declanșează frica și anxietatea), confuzia și declinul cognitiv.

Chiar dacă persoana care îngrijește bolnavul nu are un bagaj emoțional propriu sau o traumă asociată cu furia, poate fi dificil să gestioneze comportamentul agresiv. Iar dacă ai o traumă reală din copilărie legată de furie, apare o adevărată problemă.

Eram deja îngrijorată că trebuia să am grijă de mama. Dar pe măsură ce a devenit tot mai dezorientată și speriată, furia ei s-a intensificat. Mi-era teamă de comportamentul ei și de episoadele de furie.

A devenit clar că trebuie să mă apăr ca să nu sufăr o nouă traumă. Dacă apărea un declanșator, aveam nevoie de o soluție rapidă. Am discutat subiectul în ședințele de terapie, dar și cu alți îngrijitori și am început să caut tehnici care să mă ajute să reduc impactul crizelor.

Prin încercări repetate, am ajuns să formulez câteva strategii, care mă ajută să fac față episoadelor de furie ale mamei, și am învățat câteva trucuri care mă ajută să-mi gestionez sănătos propria furie.

E adevărat că aceste strategii necesită exercițiu, stăruință și răbdare. Dar pot fi remarcabil de eficiente pentru gestionarea aspectelor neplăcute ale furiei.

1. Nu o lua personal

Oamenii pe care-i avem în îngrijire sunt cel mai probabil furioși dintr-un motiv care nu are nici o legătură cu noi. Teama, durerea, frustrarea, suferințele fizice și dezorientarea pot declanșa furia.

Prima mea strategie a fost să mă mențin cu fermitate în prezent. Deși furia mamei mă făcea să mă simt ca și cum aș fi avut din nou șase ani, m-am concentrat tot timpul pe ce se petrecea în fața ochilor mei. Așa, eram în siguranță și puteam să am singură grijă de mine. În cea mai mare parte a timpului, furia mamei n-avea nicio legătură cu mine sau cu ce făceam eu.

Deși este relativ ușor de înțeles la nivel rațional, este greu să simți același lucru și în suflet. Când comportamentul mamei mi se părea amenințător, mi-a fost de ajutor să-mi tot repet "sunt în siguranță și sunt un om bun". Acceptarea faptului că era înfuriată pe viață și nu pe mine schimba complet lucrurile.

2. Fii empatic

Îmi aduc aminte foarte limpede ziua în care am reușit să ajung la un nou nivel de empatie față de mama.
Am găsit-o stând la ușa frigiderului, arătând spre calendarul cu programări pe care-l țineam acolo, ca să fie la îndemână. Programările la doctor, de exemplu, erau scrise îngroșat, cu markerul.
S-a întors spre mine și m-a întrebat disperată ce era acolo și ce însemna. Expresia de teamă copilărească și confuzie de pe chipul ei mi-a frânt inima. Ceva așa de familiar și de banal îi era acum cu totul de neînțeles.
Pierderea controlului pentru cineva cum e mama este ceva devastator. Empatia m-a făcut să-mi dau seama că mama s-a simțit probabil neliniștită și înspăimântată mare parte a vieții ei. Furia ei era un mecanism de a face față prin impunerea controlului asupra lumii ei și o ajuta să se simtă în siguranță. Nu era vorba despre mine și probabil că nici n-a fost vreodată.
După ce am avut această revelație, furia ei mi s-a părut mai puțin periculoasă. Iar ulterior, empatia m-a ajutat să fiu mai înțelegătoare când se înfuria.

3. Nu reacționa

Pentru asta, e nevoie de curaj, exercițiu și hotărâre. Când ești odihnit și echilibrat, ai forța să faci față. Atunci când pui pe primul loc bunăstarea ta, poți să faci față provocării furiei îndreptate împotriva ta.
Dacă te menții în cea mai bună formă emoțională, poți să-ți dai seama că mare parte din comportamentul agresiv se petrece lângă noi, nu ni se întâmplă nouă. Iar acest lucru te poate ajuta să rămâi calm. Când observi, în loc să reacționezi, ești împiedicat să te implici în conflict. Și atunci furia este difuzată, nu încurajată. Nu trebuie să intrăm în toate luptele la care suntem chemați!

4. Ascultă mesajul din spatele furiei

Ascultă mesajul, nu cuvintele pe care le auzi. Furia este de obicei produsul unei alte probleme. În loc să devii defensiv, încearcă să auzi adevărul din spatele agitației sau al atacului. Știu că poate fi dificil!
Este oare durere, teamă, frustrare, vinovăție? Când te lovesc, oamenii au de fapt o suferință. Este oare vorba despre ceva care s-a întâmplat, sau s-a schimbat, sau pare diferit? Cel pe care-l iubești are o problemă, are nevoie de mai multă atenție sau încearcă să ne spună ceva? Atunci când consideri furia drept mesaj sau semnal, efectele ei asupra ta se reduc și îți poate oferi multe informații.

5. Fă o pauză

Când nimic altceva nu are efect, poate că e momentul să pleci și să iei o pauză.

Eu îi spun "detașare cu dragoste". Uneori, ar putea fi cel mai bun plan de acțiune. Când ne adunăm, ne resetăm și ne calmăm, putem vedea lucrurile mai limpede.
Detașarea ne ajută să nu ne implicăm în jocul furiei cu cineva și ne dă ocazia să răsuflăm puțin. Întrerupe un ciclu. Dacă nu există posibilitatea să părăsești fizic zona, renunță la discuție. O schimbare de subiect este întotdeauna o modalitate foarte bună să calmezi situația.

6. Fii blând

Orice am face, trebuie să găsim o cale să fim amabili și blânzi — atât cu cei pe care-i iubim, cât și cu noi înșine. Întotdeauna vor exista ieșiri nervoase, și toți le vom avea. De fiecare dată, încercăm să trecem prin furtună rapid și cu cât mai puține pagube.
Toți facem tot ce putem. Cu blândețe, compasiune și echilibru, putem învăța ceva despre cei pe care-i iubim și despre noi. Ne putem îmbunătăți relația și putem evita alte ieșiri în viitor.

Pune-ți următoarele întrebări:

"Cât de importantă e disputa asta?"

"Ce prefer, să am dreptate sau să fiu fericit?"

"Când cel pe care-l iubesc nu mai este, vreau să-mi aduc aminte cearta sau faptul că i-am alinat durerea cu blândețe și dragoste?"

Când le permitem celor dragi să fie auziți și acceptați, putem să-i ajutăm să-și înțeleagă sentimentele în timp ce le gestionăm și noi pe ale noastre. Pe măsură ce am reușit să-mi gestionez mai bine furia și să nu mă mai încarc cu furia mamei, și ea a început să se înfurie mai rar. Când se supăra, foloseam agresiunea ca pe un indiciu care să mă ajute să-i descifrez problema reală. Furia ei și-a pierdut efectul puternic asupra mea.

Încă mă mai zdruncina un pic, dar reușeam să scap de disconfort mai repede ca înainte și nu-mi mai era teamă nici de ea, nici de furia ei. A devenit mai degrabă o stare pe care o puteam schimba și ușura, cu răbdare și compasiune. Am învățat să fac în așa fel încât să ne simțim amândouă mai în siguranță, ceea ce a fost o binecuvântare.

Trebuie să știi că nu ești singur în lupta ta cu furia celor dragi. Încearcă una sau toate aceste strategii și promit că o să fie mai bine. Îți doresc fericire și seninătate.

NPS-RO-00281