1. Grijă pentru viață
  2. Toate povestile
  3. Tatăl meu a fost diagnosticat cu demență: Noua normalitate pentru mine ca aparținător

Tatăl meu a fost diagnosticat cu demență: Noua normalitate pentru mine ca aparținător

Trăim o perioadă de frământări, dar și de posibilități.

Trăim azi într-o nouă normalitate, în care tot ceea ce am știut până acum este reevaluat. Ne găsim în mijlocul unui proces de instalare a unei noi ordini mondiale, în care nimeni nu deține o imagine clară a viitorului. Asta face ca modul nostru de a ne adapta și de a face față la aceste schimbări să fie surprinzător, inovativ și creativ.

Aparținătorii se află în prima linie a noii normalități. În acest momente delicate, ne confruntăm cu schimbări și provocări noi. Pe lângă faptul că, în sine, rolul de însoțitor/aparținător ne afectează și ne complică viața, acum avem în fața noastră un drum nou, cu obstacole. Unul cu reguli noi, cu teritorii noi de explorat și cu ținte în permanentă mișcare.

Așa cum toți aparținătorii știu, să cedăm în fața provocărilor nu reprezintă o opțiune pentru noi. Așadar, ce alternative avem și cum facem față provocărilor? Ce metode am învățat și ce tactici putem aplica, nu numai pentru a putea supraviețui acestei perioade, dar și pentru a ne îmbunătăți existența?

O minte limpede și un permanent sentiment de recunoștință sunt vesta noastră de salvare. Avem nevoie de ea, așa cum, pentru a respira și a ne dezvolta, avem nevoie de oxigen. Ceea ce ne poate trece dincolo de linia de sosire, chiar dacă aceasta continuă să se miște, de fiecare dată când ne apropiem de ea, sunt echilibrul și permanentul sentiment de recunoștință. Atunci când mi-am atins limita înțelepciunii, descopăr că ceea ce mă ajută să rămân cu picioarele pe pământ și să-mi mențin gândirea pozitivă este să mă ghidez după o linie de acțiuni simple, dar cu impact puternic.

Acceptă că nu poți controla totul

Trebuie să-mi reamintesc deseori că nu sunt singură. Cred în existența unei forțe mai mari decât mine și în faptul că există un plan pentru tot și toate. Deși cred asta din toată inima mea, ceva din mine mă face să uit și mă lasă să cred că am totul sub control. Mă gândesc că dacă pot controla ceea ce se întâmplă, atunci nu se va întâmpla nimic rău și nici nu mă poate răni nimic.

Adevărul este, însă, că nu pot controla totul și faptul că lucrurile nu se întâmplă așa cum vreau eu, ba chiar pot lua o turnură neplăcută, mă va afecta. Ceea ce pot să fac, însă, este să mă concentrez pe ceea ce pot eu controla, adică, să îmi ancorez mintea în prezent, să mă prezint la lucru și să fac totul cât pot eu de bine. În momentul în care am acceptat că sunt lucruri pe care nu le pot schimba, atunci am dat drumul frâielor din mână și am predat conducerea acelei puteri mai mari decât mine. În acest fel, așezat în scaunul din dreapta, al pasagerului, mă pot bucura de peisajul ce se dezvăluie în fața ochilor. Ce ușurare să nu fie nevoie să fac eu totul!

Trăiește sentimentele puternice

Am avut întotdeauna sentimente puternice. E important să îmi aduc aminte mereu să nu confund sentimentele cu realitatea, dar la fel de important este să îmi dau voie să le trăiesc până la capăt. Să mi le accept așa cum sunt. Având în vedere faptul că am fost mereu o persoană sensibilă și emoțională, am învățat să nu mă supăr pe mine atunci când evenimente și situații noi îmi provoacă sentimente puternice, dintre care unele îmi aduc aminte de ceea ce am trăit în trecut.

Trebuie să-mi reamintesc că deși reacțiile mele pot să mă facă să mă simt ca și cum m-am întors în trecut, ele sunt, de fapt, un răspuns natural provocat de o situație nouă, care se întâmplă în prezent. Vestea bună este că înțelepciunea pe care am acumulat-o în trecut este asemeni unui ghid, și-mi aduce aminte că, mai înaintea situației din prezent, am supraviețuit multor încercări. Nu pot controla ce se întâmplă în afara mea, dar pot controla ce se întâmplă în interiorul meu.

Sunt atentă la sentimentele și trăirile mele, chiar dacă sunt apăsătoare, iar unele chiar îmi repugnă. Știu că, în final, totul va fi ok. Faptul că îmi dau voie să mă simt tristă, să fiu furioasă sau să-mi fie frică, nu mă face mai slabă, nici o însoțitoare mai puțin competentă. Atunci când îmi acord timp pentru a trăi toate aceste sentimente și pentru a mă vindeca, fac după cum îmi dictează inima.

Ai voie să fii vulnerabil

Vulnerabilitatea este o ușă prin care prietenii pot intra înăuntru. Dacă las garda jos și cer ajutor, vorbind cu prietenii despre ceea ce simt, atunci aceștia pot să îmi ofere sprijin și dragoste. Sunt mult mai curajoasă atunci când accept că nu sunt perfectă și cer ajutor altora, decât atunci când sufăr în tăcere. Atunci când las pe cineva să mă ridice, capăt puterea să ajut și eu pe alții să se ridice.

Recunoștință

Tatăl meu vedea mereu jumătatea plină a paharului. Avea o atitudine pozitivă, indiferent de situație. M-am întrebat mereu cum putea fi așa de calm și senin, chiar și când suferea. Am înțeles, în final, că acest lucru se datora faptului că avea permanent un sentiment de recunoștință. Secretul lui în viață era să fie recunoscător. Indiferent cât de greu îi era, mereu încerca să găsească partea pozitivă a lucrurilor. M-a învățat că dacă eu caut cu adevărat, pot găsi întotdeauna ceva pentru care să fiu recunoscătoare. Durerea e inevitabilă, dar suferința e opțională.

Pentru a-mi diminua suferința, am început prin a fi recunoscătoare pentru timpul petrecut împreună. Mesajul lui simplu de a fi recunoscător pentru ce ai este profund și mă ajută să fiu întotdeauna deschisă către nenumăratele posibilități pe care mi le rezervă viitorul. Recunoștința este o atitudine și o șansă.

Cu ce rămânem

Nimic nu este ușor în viața unei persoane care are în grijă permanentă pe cineva și, în ultimul timp, totul a devenit și mai greu. Durerea și suferința, frica și îngrijorarea, îți dau târcoale tot timpul. Cu toate acestea nu suntem singuri și putem duce la bun sfârșit lucruri dificile. Suntem curajoși pentru că trăim intens și suntem puternici pentru că alegem, zilnic, iubirea în locul fricii. Păstrându-ne mintea limpede și sentimentul de recunoștință, avem o perspectivă corectă și ne ajută să fim deschiși la schimbare. Putem avea încredere că totul va fi bine, că totul are sens, și că ne aflăm exact în locul și la timpul potrivit, din motivul potrivit. Deși tulburi, aceste timpuri în care trăim ne deschid și o mulțime de posibilități. Eu cred în noi.

Acest articol este:

Distribuie această pagină:


Te-ar putea interesa și...

TOP 7 sfaturi de călătorie atunci cand ai în grijă un pacient

Alfă mai multe

TOP 4 moduri eficiente de a îngriji o persoană în timpul izolării

Alfă mai multe

5 tehnici simple prin care îți poți îmbunătăți comunicarea cu medicul

Alfă mai multe