1. Grijă pentru viață
  2. Toate povestile
  3. Principala percepție greșită a oamenilor legată de afecțiunile cardiace

Principala percepție greșită a oamenilor legată de afecțiunile cardiace

Getty Images / SDI Productions

Este vârsta înaintată un indicator al riscului cardiovascular? Se pare că infarctul poate să apară la orice vârstă.

Multora nu le vine să creadă că am trecut printr-un infarct la vârsta de 38 de ani. Am fost pusă față în față cu atitudini sceptice și când mă aflam la spital în timpul infarctului!

Ca rezultat al experienței prin care am trecut, cred că este important să luptăm împotriva percepției că doar persoanele de o anumită vârstă pot fi diagnosticate cu o boală cardiovasculară. Aceasta este o concepție greșită, dăunătoare societății și care poate avea consecințe dezastruoase. Iată câteva simptome și factori de risc la care să fim atenți.

‘Prea tânără’ pentru a suferi un infarct

Mă aflam la terapie intensivă după ce suferisem un infarct sever în 2014. Asistentele și medicii au început să vină în camera în care mă aflam și să mă anunțe că eram ”subiectul discuțiilor din spital.” Nimeni nu putea crede că o femeie de 38 de ani avusese un infarct!

Nici mie nu-mi venea să cred. Aveam impresia că infarctul afectează doar oamenii ”bătrâni”. Nu-i așa?

Fals.

La două luni după infarct, tatăl meu m-a dus la spital să mă înscrie la programul de reabilitare cardiacă. Eram împreună în camera de așteptare când asistenta a venit să discute cu noi. A mers direct spre tatăl meu și l-a întrebat dacă el este pacientul.

Asistenta s-a simțit prost pentru că trăsese această concluzie. Da, tatăl meu și cu mine avem același nume, dar asistenta picase în capcana prejudecăților ca mulți alții.

Programul de reabilitare cardiacă mi-a întărit prejudecata că bolile de inimă sunt asociate cu cei în vârstă. La urma urmei, eram cea mai tânără participantă la program!

Am stârnit atenția în rândul celorlalți pacienți, care voiau să înțeleagă de ce eram acolo. Eram mult mai tânără decât ei!

Această experiență m-a făcut să mă simt confuză. Era normal ca tinerii să creadă că nu este necesar ca ei să participe în programul de reabilitare cardiacă? Sau stigmatul social era adevărat?

Mi-am dat seama că nu eram singură

Până la urmă, a mai venit o persoană tânără la programul de reabilitare cardiacă, care avea nevoie să își înlocuiască o valvă la inimă din cauza unei afecțiuni cardiace congenitale pe care medicii i-o monitorizaseră toată viața.

Era bine că cei în vârstă au observat că și cei din generația mai tânără pot suferi de probleme cardiace. Sper că a fost o experiență educativă pentru ei.

Eu m-am liniștit când am văzut că cineva cu o vârstă apropiată de a mea suferă de o afecțiune cardiacă. Ni s-a mai alăturat un tânăr care, la rândul lui, necesita înlocuirea unei valve la inimă. Eram acum alături de încă două persoane tinere pentru a schimba percepția despre asocierea dintre vârstă și afecțiuni cardiace!

De atunci am întâlnit multe persoane cu vârstă similară cu a mea care se luptau cu bolile de inimă. Acum mă simt de parcă aș face parte dintr-un club.

Știți ce? Nici unul dintre noi nu ne judecăm în funcție de vârstă pentru că știm că bolile de inimă nu afectează doar persoanele în vârstă.

Schimbarea percepției asupra bolilor de inimă

Aceste percepții nu numai că te izolează dar pot fi și periculoase, în special când se întâlnesc în mediul medical.

Niște prieteni mi-au spus că au fost la medic pentru o durere pe care o asociau cu inima. Li s-a spus că sunt ”prea tineri” pentru a se îngrijora în legătură cu o afecțiune cardiacă iar medicul nu le-a luat simptomele în serios, neverificând existența vreunei probleme.

Această situație mă frustrează pentru că m-am confruntat și eu cu ea.

Aveam edem bilateral al picioarelor (umflarea ambelor glezne) în anul precedent infarctului. Umflarea picioarelor este un simptom clasic al bolilor de inimă.

Am fost la cardiolog, la medicul de familie și chiar la un medic reumatolog pentru a determina cauza. Mi-au făcut teste la inimă dar mi-au spus într-un final că sufăr de artrită deoarece nu găseau nimic în neregulă.

Le-am spus de istoricul de boli de inimă al familiei mele, precum și că aveam colesterolul mare și tensiune ridicată, toate acestea reprezentând factori de risc pentru bolile de inimă.

Le-am mai spus că respiram greu când urcam scările și că, în consecință, luam liftul oriunde mergeam.  Acesta este alt simptom al bolilor de inimă.

Medicii m-au asigurat că eram ”prea tânără” să mă îngrijorez și că afecțiunea de care sufeream nu era asociată în nici un caz cu inima. Nu mi s-au administrat medicamente, și am avut încredere în medici. M-au făcut să cred că eram în regulă și că nu exista motiv de îngrijorare.

În mai puțin de un an am suferit un infarct și de atunci nu am mai avut edem bilateral al picioarelor.

Adevărul despre bolile de inimă

Bolile de inimă apar de cinci ori mai des la persoanele de peste 60 de ani decât la cei cu vârste de 30 sau 40 de ani. Asta nu înseamnă că nu poate apărea la orice vârstă.

Aproape 5% dintre cetățenii americani cu vârsta sub 45 de ani și aproximativ 12% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 45 și 64 au fost diagnosticați cu boli de inimă, conform Centrelor de Control și Prevenție a Bolilor.

Persoanele cu simptome reale de boli de inimă nu trebuie trecute cu vederea doar din cauză că sunt ”prea tinere”. Această percepție poate dăuna pacienților care pot fi privați de îngrijirea medicală care le poate proteja inima și organismul și care le poate reduce riscul de boli cardiace.

Mă întreb uneori dacă infarctul pe care l-am suferit putea fi prevenit dacă l-aș fi luat în serios și dacă aș fi urmat un plan de tratament corespunzător. Un procent de 20% din inimă mi-a fost afectat.

Au trecut cinci ani de la infarct. Nu mai urmez programul de reabilitare dar încă sufăr de boală cardiovasculară și voi lua medicamente pentru inimă pentru restul vieții.

De la infarct, am făcut diabet zaharat de tip 2. Mă duc în mod regulat la cardiologul care mi-a salvat viața dar acum am un stent la inimă. Sunt îngrijorată că mi s-ar putea bloca și că este posibil să mi se mai pună unul în anii ce vor veni.

Concluzii

Fiecare organism este diferit. Am suferit infarctul când aveam 38 de ani. Trebuie să încetăm să credem în acest stigmat social și să abordăm simptomele bolilor de inimă cu seriozitate, indiferent de vârstă.

Fac un apel la dumneavoastră să ajutați persoanele apropiate să înțeleagă că bolile cardiace pot afecta și tinerii deopotrivă. Sunt dovada vie a acestui lucru.

Pentru informații suplimentare despre gestionarea bolilor cardiace, vă rugăm să consultați medicul sau echipa medicală.


Surse

Dacă doriți informații suplimentare despre gestionarea afecțiunii dumneavoastră, vă recomandăm să vă adresați unui profesionist din domeniul sănătății.

NPS-RO-00349

Acest articol este:

Distribuie această pagină:


Te-ar putea interesa și...

Beneficiile psihoterapiei după un infarct

Kimby Jagnandan
Alfă mai multe

Bolile de inimă și locul de muncă

Kimby Jagnandan
Alfă mai multe

6 modalități prin care am început să regândesc pozitiv după un infarct

Kimby Jagnandan
Alfă mai multe