1. Grijă pentru viață
  2. Toate povestile
  3. ADHD: înainte și după diagnostic

ADHD: înainte și după diagnostic

Image Credit: Getty Images/ Thurtell

Nu am un „înainte și un după” pentru ADHD; am doar un „înainte și un după” diagnostic. Creierul meu a fost întotdeauna același creier cu ADHD. Deși partea legată de diagnostic a fost esențială pentru a mă înțelege și pentru a accepta faptul că văd viața diferit.

După ce am fost diagnosticată și am aflat mai multe despre ADHD, am descoperit numeroase aspecte asociate bolii care mi-au creat dificultăți.

Iată ce am descoperit despre mine și ADHD de îndată ce am primit diagnosticul și iată ce schimbări am făcut în viață pentru a mă adapta.

(Dez)organizarea

De când mă știu mi-a fost greu să îmi găsesc lucrurile.

Chiar și la 26 de ani, mama încă îmi găsește lucrurile. Am pus lucrurile „într-un loc sigur” de atâtea ori, încât am ajuns să nu mai pot găsi locul acela sigur. Încă nu am descoperit o soluție pentru această problemă!

În plus, îmi este greu să îmi amintesc date, termene limită, numere de telefon și parole. De aceste lucruri se ocupă acum pentru mine Google Calendar, caietul cu sistem de organizare (bullet journal), iPhone-ul și LastPass (serviciul de management cu parolă).

Reglarea emoțională

ADHD poate să cauzeze dificultăți în ceea ce privește reglarea emoțională. Este posibil să ne fie greu să ne autoreglăm emoțiile pentru a reacționa adecvat la situațiile în care ne aflăm. Acesta este motivul pentru care persoanele cu ADHD sunt predispuse „să își piardă cumpătul” cu ușurință sau să provoace certuri oarecum inutile. Uneori, avem tendința de a folosi inima, și nu capul, pentru a ne ghida în viață!

Am învățat câteva strategii pentru a face față acestei situații. Practica din meditația ghidată care constă în observarea sentimentelor și nu în judecarea acestora mă poate ajuta uneori să țin lucrurile sub control. Efectuarea unor exercițiile de „conectare la pământ” (grounding) atunci când sunt frustrată mă poate ajuta să mă detașez și să gândesc mai clar. Există multe variante ale acestor exerciții, însă de obicei încerc să mă uit în jur pentru a găsi câte un obiect având fiecare dintre culorile curcubeului. Ținerea unui jurnal mă poate ajuta deseori să procesez lucrurile, însă această activitate nu poate fi efectuată întotdeauna instant. Și medicamentele pot fi utile în această privință.

Însă de când am aflat că problemele legate de reglarea emoțională sunt asociate ADHD, încerc că am mai multă răbdare cu mine în astfel de momente. Nu mă voi simți mai bine dacă devin frustrată din cauză că m-am supărat mai mult decât ar fi fost cazul dintr-un motiv ridicol sau pentru că am răbufnit în fața unuia dintre părinții mei.

Rezultatele obținute la universitate

Este greu să te concentrezi atunci când ai ADHD— evident, acesta este motivul pentru care tulburarea se numește deficit de atenție. E chiar mai rău atunci când ai de-a face cu lucruri lungi sau plictisitoare (bo-ring – da, imaginează-ți că îți sună în cap ca și cum cuvântul ar fi rostit de Homer Simpson!)

Capacitatea mea de a mă descurca fără efort la școală (mai puțin la matematică) s-a cam risipit la universitate când la două din trei cursuri nu am obținut notă de trecere într-un semestru, în condițiile în care la unul dintre acestea picasem deja și în semestrul anterior. Întrucât am aflat că sufăr de ADHD, am avut acces la facilități adaptate problemei mele, inclusiv timp suplimentar la examene (ca urmare a ritmului meu de procesare extrem de lent), formate alternative pentru examene și multe altele.

Probleme de învățare

Deseori, ADHD și dizabilitățile de învățare merg mână în mână. Întotdeauna competențele mele de citit au fost peste medie, însă competențele de înțelegere nu au fost niciodată grozave. Acestea au fost evaluate când eram mai mică, însă bănuiesc că atunci m-am descurcat. Din câte se pare, capacitatea mea de însușire a informațiilor prezentate vizual — ceea ce include și cititul — se încadrează în prima percentilă!

De când am identificat acest lucru, am învățat să accesez cărți și texte scrise mai lungi prin metoda audio și tehnologii precum eText sau text-to-speech. Rețin mult mai mult din ceea ce citesc și uneori mă concentrez mai bine întrucât pot să citesc și să fac anumite sarcini în același timp. (Bonus!)

Probleme senzoriale

Problemele senzoriale se pot încadra și ele în ADHD. Încearcă să îți imaginezi un copil de șapte ani, vegetarian, care nu se dă în vânt după aventuri. Ei bine, copilul acesta sunt eu. Multe dintre gusturile mele se bazează pe textura și aroma alimentelor. Cât despre hainele pe care le pot, o să mă vezi de obicei în blugi sau în pantaloni scurți, hanorace și tricouri, însă niciuna dintre aceste piese de vestimentație nu va avea o textură „ciudată”.

Am învățat cum să mă descurc la mesele sofisticate în ciuda aversiunilor mele alimentare și mi-am dat seama ce articole vestimentare confortabile sunt potrivite atunci când trebuie să mă îmbrac elegant. În cea mai mare parte a timpului port căști pentru a preveni situația în care la urechile mele ajung prea multe sunete. Am învățat să gestionez problemele senzoriale ca un adult, deși nu știam care sunt aceste probleme sau că sunt corelate cu ADHD.

Am găsit soluții pentru toate aceste lucruri, însă existența unui diagnostic și o mai bună înțelegere a propriei persoane (și răbdarea) te ajută să faci față ceva mai ușor acestor provocări.

Nu aș schimba nimic

Mi-ar fi plăcut să fiu diagnosticată mai devreme și să fi dobândit capacitatea de autoînțelegere și să fi primit ajutor educațional înainte de a împlini 21 de ani? Bineînțeles. Mi-ar fi plăcut ca povestea mea să fie diferită? Categoric nu!

Am avut doar de câștigat în urma diagnosticării cu ADHD. Dispun de resurse noi, de instrumente noi, de mijloace de sprijin noi, toate cu același mod „diferit” de a vedea lumea. Am ales să îmi accept tulburările de tip deficit de atenţie şi hiperactivitate ca parte din mine, inseparabilă de mine. Mă înțeleg mai bine datorită diagnosticului. Sunt mai capabilă să mă iert (uneori) pentru greșelile pe care le fac sau să am răbdare cu mine atunci când am dificultăți (tot uneori). Sunt departe de a fi perfectă și departe de a fi găsit toate soluțiile!

Este foarte frustrant să ai ADHD fără să fii diagnosticat. Știam că ceva e diferit la mine, însă nu puteam să îmi dau seama ce sau de ce. Nu îmi lipsește deloc acest sentiment de frustrare. Nu îmi lipsește perioada în care, întrucât nu înțelegeam modurile în care mă afectează ADHD, eram frustrată, și, mai mult, mă îndoiam de mine într-o măsură semnificativă. Este posibil ca multe dintre dificultățile emoționale pe care le-am avut în trecut să fie parțial cauzate de ADHD nediagnosticată și netratată.

Încerc să nu folosesc ADHD-ul drept scuză, însă acest diagnostic explică de ce anumite lucruri sunt așa cum sunt. Faptul că înțeleg felul în care ADHD se întrepătrunde cu viața mea mă ajută să știu mai bine cine sunt, ce lucruri mă reprezintă pe mine și ce lucruri reprezintă intersecția dintre ADHD și mine. Diferențierea acestor două aspecte îmi permite să îmi explic anumite lucruri, precum răspunsurile emoționale neașteptate. De asemenea, îmi permite să practic autoîngrijirea și îmi amintește că văd viața altfel și nu e nicio problemă cu asta.

Concluzie

Întrucât am avut ADHD dintotdeauna, stabilirea diagnosticului nu m-a schimbat. Însă diagnosticul de ADHD m-a făcut să înțeleg anumite lucruri. Creierul meu este creierul meu— faptul că îl înțeleg înseamnă că pot să coabitez cu el. Faptul că îmi înțeleg tulburarea ADHD mă ajută să îmi înțeleg mai bine „ciudățeniile” și să adopt din plin motoul „trebuie să vezi viața diferit.”


Surse

Dacă doriți informații suplimentare despre gestionarea afecțiunii dumneavoastră, vă recomandăm să vă adresați unui profesionist din domeniul sănătății.

NPS-RO-00053

Acest articol este:

Distribuie această pagină:


Te-ar putea interesa și...

Scleroza Multiplă - Informații generale despre această afecțiune

Alfă mai multe

Stabilirea obiectivelor atunci când ai ADHD: Cum reușesc să îmi ating obiectivele

Terry Matlen
Alfă mai multe

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate se înrăutățește pe măsură ce înaintez în vârstă?

Terry Matlen
Alfă mai multe